-TARA- de Radu Gyr

 

Horbote-au suflat pe zari de miere
mânastiri de crin si de topaz,
ctitorite din sageata de viteaz
sau din coapsa zidarita de muiere.
Zboruri trec peste hotare-ardelenesti,
dar aer înca auie departe
troznet spart pe osia cu moarte
care-a frânt ciolanele motesti.

Sub sloduni, în magura batrâna,
doarme un vladica scris în jet.
Iei un bulgare si nu ai lut în mâna,
dar craiasca frunte de judes . . .

Vechi tarâm cu doine leganate,
unde Corbea putrezea în ocne joase,
între vipere ca bârnele de groase
si-ntre broastele cât plostile umflate . . .

Peste iezere cu funduri de vioara,
peste gresii, peste zale de bicaz,
soare-nalt descaleca pe Tara,
tuguindu-si cusma lui de cneaz.

Chiote albastre de pandur
apele dau buzna-n dimineti
cu spinari zbârlite de mistreti
si lichide vulpi de aur pur.

Primavara Tarii berze ploua,
suie rar pe un picior de plai,
ca sa vina heruvimi sa-si moaie-n roua
nufarul calcâiului balai.
Codrii-adânci si câmpuri cu tarlale
drum de fier purced catre orase,
ca sa linga cerul, cu furnale,
pântec de cuptoare sa îngroase.

Râu-si vinde palosele-n hala.
Muntii-si ard rarunchii în uzina.
Holda curge-n jimble de beteala,
carne de ibovnica mezina . . .

Toamna, Tara-ntinde visterie
si minuni de mester iconar.
Calci peste bratari si-aurarie,
mergi prin curcubeie si prin jar.

Sus, pe harfe lungi, fosnesc cocorii.
Piersicii sw-ncurca-n aripi grele.
Meri de foc se scututa de stele
si Brumar miroase a podgorii . . .

Visul de la munte, pe-nserate,
lin pogoara pe o pluta de alean.
Caru-Mare geme nestemate,
peste Tara scârtâind margean.

Râpele se napustesc spre ceruri
ca sa-nhate pajurile-n dinti.
Noaptea, beznele din pestere cu sfinti
ies, sa scuipe-n slava giuvaeruri.

Umbra zimbrului din fum de leaturi creste,
sa-si aprinda-n luna la patrar
cornul alb de trist margaritar,
împungând cu vârful în poveste . . .

Tara, cântec tânar si colinda,
româneasca, draga, zâmbitoare . . .
Sunt un ciob din uriasa ta oglinda
rotitoare-n vijelii de soare.

Ce luceafar mi-a turnat în mâini rubine,
sa te fac balada ? Ce bour
te-a pierdut, din basm moldav, în mine :
sprintena copita de azur ?

Caror zari le-ai spus sa ma sarute ?
Caror bistrite sa fiarba-n trupul meu,
de te-am pus pe viersuri si laute
si te port sub coasta curcubeu ?