Învierea lui Hristos şi învierea noastră spirituală

 

Ce impact mai poate avea azi evenimentul Învierii lui Hristos, într-o lume în plină expansiune a globalizării, preocupată doar de profit financiar, o lume în care singura valoare este banul, iar discrepanţa dintre cei foarte bogaţi şi cei foarte săraci a luat proporţii uriaşe? Cărei categorii sociale se adresează Biserica astăzi cu mesajul Învierii lui Hristos?

Sistemul economiei de piaţă şi întreaga societate de consum ne-a transformat viaţa – ideologic, comportamental şi emoţional – afectându-ne profund conştiinţa şi spiritul. Nu mai ştim să trăim decât pentru profitul financiar şi pentru câteva plăceri biologice, în schimb asistăm neputincioşi la mortificarea progresivă a propriei noastre fiinţe spirituale.

Captivi ai unui astfel de sistem, în care trăim „de bună voie" ca nişte sclavi pe imensele plantaţii ale dictaturii banului, ne-am pierdut treptat sensul şi scopul iniţial al vieţii. Trăim pe fugă, mâncăm pe fugă, iubim pe fugă. Ne trezim că trec anotimpurile şi anii peste noi. Ne irosim viaţa în birouri rigide, în zgomotul tastelor şi al aparatelor de aer condiţionat, închişi în calculatoare, despre care ne amăgim că ne-ar fi ferestre spre lume.

Visăm pe Google, râdem pe Facebook, ne dăm întâlnire pe „mess", ne trăim iubirile în sms-uri şi ne amăgim c-am fi fericiţi. Ne culcăm cu ştiri şi talk-show-uri, ne trezim la fel, şi aşa trăim cu iluzia cunoaşterii. În fine, ca să faci parte din lumea aceasta trebuie să ţii pasul cu ea, şi tocmai acesta este preţul agoniei noastre spirituale, pe care-l plătim din plin cu toţii.

Întrucât energia vieţii unui om se canalizează acolo unde este atenţia şi preocuparea sa, constatăm cu tristeţe că cea mai mare parte a energiei noastre interioare rămâne nefolosită, sau irosită în mental, în loc să fie utilizată printr-o conştiinţă trează într-un scop existenţial, care să dea un sens vieţii noastre şi să ne pună în armonie cu conştiinţa universală – cu Dumnezeu.

Conştiinţa adoarme pe măsură ce Hristos din interiorul nostru este crucificat de o viaţă egocentrică trăită doar într-un scop pur material. Speranţa într-o posibilă şi rapidă îmbogăţire, iluzia consumului ca sursă a fericirii, încrederea în atotputernicia progresului tehnic, desacralizarea spiritului uman şi comunitar, printr-o viaţă trăită doar prin sine şi pentru sine, redusă la condiţia ei animalică, profanarea naturii înconjurătoare, redusă şi ea la un stoc de resurse, sunt doar câteva din treptele acestui uriaş edificiu planetar, clădit aidoma unui turn Babel pe nisipurile mişcătoare ale globalizării şi goanei de profit, care va sfârşi, cât de curând, prin a se nărui sub propria lui povară.
Căci lăcomia omului care agoniseşte comori pe pământ şi nu în ceruri, nu cunoaşte hotare, dat fiind că nicio bogăţie din această lume nu poate satisface sufletul omenesc însetat de infinit.
Pentru a ne salva sufletele de această secetă duhovnicească şi a ne recăpăta starea originală şi rostul firesc al vieţii noastre pe acest pământ, fiecare dintre noi, indiferent din ce categorie socială facem parte, avem nevoie de o profundă transformare interioară şi de eliberarea duhului nostru, care suferă din cauza mutilării chipului lui Dumnezeu în noi. La aceasta se poate ajunge numai prin trezirea neîntârziată a conştiinţei de sine şi prin învierea lui Hristos în adâncul fiinţei noastre, singura condiţie a eliberării omului din moartea spirituală. Numai o conştiinţă activă iluminată de harul Duhului Sfânt ne poate repune în armonie cu spiritul universal – cu Dumnezeu şi cu creaţia Sa, cu semenii noştri şi cu noi înşine.

Hristos cel pururi viu este prezent în fiecare dintre noi şi aşteaptă să-i deschidem uşa sufletului şi să ne întâlnim cu el: „Iată, Eu stau la uşă şi bat..." (Apoc. 3, 20) şi aştept să-mi deschizi ca să-mi poţi încredinţa necazurile, suferinţele, păcatele, grijile şi poverile tale: „Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu vă voi odihni pe voi" (Matei 11,28).
A-L căuta pe Hristos în altă parte decât în noi înşine înseamnă a-L căuta pe Cel viu între cei morţi. Nu-L putem afla decât în propria noastră inimă. Şi dacă nu-L aflăm acolo, nu-L vom găsi nicăieri „căci ce nu există în inimă, aceea nu există deloc" (Sf. Teofan Zăvorâtul).
Cine nu-L întâlneşte pe Hristos cel înviat în sufletul său înseamnă că este mort din punct de vedere spiritual şi nu trăieşte în adevăr, iar cel ce nu trăieşte în adevăr nu este un om liber, căci numai Adevărul-Hristos ne poate face liberi „Adevărul vă va face liberi" (Ioan 8,32). De aceea, ca să înviem împreună cu Hristos din punct de vedere spiritual trebuie să ucidem mai întâi în noi idolii confecţionaţi ca adevăr propriu în locul singurului Adevăr, care este Iisus Hristos.

Aşadar, pentru a ne elibera din interior printr-o înviere spirituală, trebuie ca Hristos să învie în inima fiecăruia dintre noi, altfel cuvântul Sfintelor Scripturi va rămâne literă moartă, rugăciunile noastre vor fi mecanice şi sterpe, prezenţa noastră în biserică va fi un prilej de întâlniri mondene, iar credinţa, o vorbă goală, fără niciun efect real în viaţa noastră. Pentru a menţine şi a întări legătura vie cu Hristos în viaţa de zi cu zi, să-L căutăm mai întâi în noi înşine şi să ne punem, în orice împrejurare, întrebarea: ce ar gândi, ce ar spune, ce ar face Iisus în locul meu? Atunci cuvântul Sfintelor Scripturi va prinde viaţă şi Hristos cel pururi viu va răspunde, în taina inimii fiecăruia dintre noi, la toate întrebările noastre, aducându-ne pacea, lumina şi bucuria Sa.
De această pace, lumină şi bucurie a Învierii să aveţi parte şi voi pe tot parcursul vieţii voastre! Fie ca lumina Învierii lui Hristos să vă călăuzească pretutindeni!

Preot Paroh Nicolae Văsii

Parohia Vâlcăneşti - Prahova